U TAMBUTU DU SETTURI

di Pino  Lo Prejato

 

Don Cicciu u Setturi venia di Pernucari,

avia na facci ncazzata e nu malu culuri,

dicenu c’avia di chi nesciu chi fu setturi,

avia u si teni di nu vastuni per caminari.

 

U Cumuni avia nu cuntrattu cu setturi,

risponsabili pa fundijaria a ricogghjiri,

sapia quantu o Cumuni nc’avia i pagari,

avia na stanza randi quantu nu currituri.

 

Iju dicidia a fundijaria chi s’via a pagari,

ntantu nujiu cuntrollava chistu tassari,

libaru mu dicidi e nuji nenti potia  fari

 iju sciuppava cchjiù i chi potia sciuppari.

 

Nu jornu jiu mu vidi a Mastru Sarvaturi,

nci parrau di nu tambutu di randi valuri:

“U vogghjiu fattu di nuci, di tavuli scuri,

senza u vi disturbati du custu di dinari.

 

Prima chi a morti mi veni  a ricogghjiri,

comu vegnu atterratu vogghjiu sapiri”.

Siccomi fu sordatu nta Marina militari

cercava mu dicidi si volia jettatu a mari.

 

Doppu na simana di discurzi di comu fari,

mastru Turi u tambutu cuminciau a fari.

Tutti i santi jorni stu Setturi jia pe visitari

ogni vota difetti non mancava di trovari.

 

E visiti chi facia pe uri chi mani ad allisciari,

vinni nu jornu chi u tambutu vozzi provari

mu sind’assicura ca commidu potia capiri,

trasiu mu vidi si capia e u volia allongari.

 

“A mia pari ch’è giustu” nci dissi mastru Turi,

“Pe d’allongari, da capu s’avi a cuminciari.

Ma sapiti ca puru chistu vui aviti a pagari,

ma si boliti senza scarpi u potiti provari”.

 

Mastru Turi jera prontu a fafuttari mandari,

ma s’accoradaru senza nuju cambiu i fari.

Vinni u tempu u tambutu a casa i nci portari,

na vota arrivatu, sutta u lettu su fici mentiri.

 

Ogni capu di misi i figghji l’avenu ad aiutari

pemmu prova u tambutu s’avia a stendiri.

Cu sapi a storia du tambutu comu jiu a finiri?

Jeu mi ndi jivi a Merica pe patrima ncuntrari.

 

PURAVERITA’ anni 40